Despre Emo

" De multe ori aceste persoane au tendita sa se urasca, sa se considere inferioare celorlaltor persoane, sa fie extrem de aspre cu ele insele, toate acestea, culminand, uneori, cu tentative de sinucidere."

"Mergând pe strada este imposibil sa nu observam ca printre adolescenti a aparut un nou curent, o noua moda. Sunt foarte usor de remarcat datorita stilului vestimentar, a coafurii si a atitudini lor. Îi vedem peste tot pe strada, si de foarte multe ori nu ne putem abtine sa nu ne întoarcem capul dupa ei: au piercinguri în buza si sprânceana, se îmbraca în negru cu dungi si patratele, au frizuri ciudate care, de obicei, le acopera o jumatate din fata, poarta podoabe sub forma de schelete si zeci de bratari.

Fetele parca au uitat ca ele sunt niste fiinte delicate, suave, ce trebuie sa exprime feminitatea. Hainele lor sunt largi, fardul strident este întotdeauna negru iar ungiile sunt mereu împrospatate cu oja neagra, uneori cu aplicatii gen cap de schelet.
Nici baietii nu mai au acelasi aer: îmbracamintea si zecile de insigne te face sa îti pui întrebari asupra sexualitatii lor.
Este clar ca este un curent distinct, o alta moda ce nu seamana deloc cu cea a noastra, a “oamenilor normali”, cum ne numim noi.
Importat din Occident, curentul are ca adepti tineri care se îmbraca în negru, nu zâmbesc, au coafuri ciudate, sunt depresivi si au la activ numeroase tentative de suicid. Ei fac parte din noul val de adolescenti. Nu îi uneste doar stilul vestimentar, ci si muzica pe care o asculta, dar, mai ales, atitudinea fata de viata.
Ei sunt copiii emo, iar curentul, care a patruns si la noi în tara de câtiva ani, aduna din ce în ce mai multi adepti din rândul celor aflati la o vârsta dificila.

Generatia emo sau copii depresivi

Emo vine de la "emotional", si se refera la acel stil de viata, muzica, îmbracaminte care reflecta o mare emotivitate, de obicei negativa, o tendinta spre depresii autoinduse, spre o usoara paranoia si expresii care devin lozinci aproape, gen "nu ma întelege nimeni, o sa-mi tai venele". E foarte apreciat acest curent de copii si adolescenti, 12-17 ani. “Sunt ciudati, pentru ca se îmbraca ciudat, vor sa se diferentieze de ceilalti, dar sunt clonele celorlalti ca ei. Au o atitudine negativista, par niste copii tristi si vor sa para profunzi, dar nu pot, pentru ca ar fi falsi. Sunt totusi tristi dar nu stiu asta pentru ca nu sunt destul de maturi ca sa îsi dea seama. Sunt disperati în cautare de atentie, provin din familii bogate, care le satisfac toate dorintele materiale, dar nu acorda atentie cerintelor de natura spirituala”, caracterizeaza acesti copii, psihologul Diana Cozmescu. Parintii lor îsi permit sa le cumpere odraslelor telefoane care fac cât salariul minim pe economie, bilete de 1 milion la concertul celor de la RBD, haine de firma, dar nu stiu ce se petrece de fapt cu copiii lor. Astfel, copiii, ca sa atraga cumva atentia se fac emo. Ei nu concureaza în stilul de a se îmbraca sau de a se coafa cu noi ceilalti, ci cu cei din grupul lor. Exista si între ei o rivalitate: fiecare vrea sa fie mai emo decât celalalt. Fetelor nu li se potriveste deoarece îsi ascund feminitatea, iar baietilor nu li se potriveste pentru ca îi fac prea sensibili“. Ei cred ca sunt diferiti”, este de parere psihologul. Si din aceasta cauza asculta Tokio Hotel si My Chemical Romance, le plac desenele manga, culoarea roz, pierce-urile , parul vopsit negru si cu frizuri care le acopera jumatate de fata, Harry Potter si Cioran. “Se taie pe mâini, pentru ca asa e cool sa-ti exprimi suferinta. Vorbesc cu un ton mai jos decât e normal, tin capul în pamânt si cred ca cel mai tare lucru de pe planeta e sa fii deprimat si "neînteles".

Cine sunt ei si de ce sunt asa

Termenul de “emo” vine de la "emotional" care ne poate duce, eventual, cu gândul la acele persoane ceva mai sensibile, afective, si usor de impresionat.
“Emo” este, de fapt, starea pe care persoana ce se considera astfel o are datorita unor deceptii peste care nu a putut trece sau datorita simplului fapt ca “filmul a fost prea frumos pentru a se termina astfel” sau a unor versuri “ce deprima”.
“Cert este ca aceasta stare nu apare doar de dragul de a fi “emo” ci, dupa cum au demonstrat si unii specialisti în domeniul psihologiei, de pe urma unor traume ce au modificat modul de a gândi, de a actiona”, spune psihologul. “Parintii observa ca ei se comporta altfel decât se comportau ei când erau copii dar deseori nu-i înteleg, nu înteleg ce vor ei sa exprime. Cel mai adesea, parintii cred ca este o noua moda a tineretului si nu îsi fac griji deoarece sunt siguri ca o sa le treaca aceste tendinte” relateaza Diana Cozmescu. “Sunt însa unii parinti, care atunci când merg cu copii la cumparaturi si nu le dau banii lor în mâna observa ca adolescentul lor cumpara lucruri caudate. S-a întâmplat sa-i programeze chiar la psiholog”. Cert este ca unii dinte copii emo îmbratiseaza aceasta tendinta pentru ca li se pare la moda iar altii chiar se simt respinsi de parinti sau societate. “Unii dintre acesti copii sunt foarte sensibili. O palma, o cearta, o violenta petrecuta în familie sau în mediul în care ei traiesc îi face sa se refugieze în ceva. Au în ei un sentiment de frica iar fiecare zi pe care ei o petrec o percep ca pe ultima”, este de parere psihologul. Conform psihologului însa, nu e un lucru minunat sa duci un astfel de copil la psiholog deoarece copilul ajunge sa creada ca parintii îl considera nebun si vor sa scape de el. “ Parerea mea este ca parintele sa vina fie împreuna cu copilul, fie sa vina singur pentru ca un psiholog sa le spuna ce se petrece cu copilul lor si cum trebuie el ca parinte sa se comporte în acest caz”, adauga psihologul. De multe ori copiii emo au tendinta sa se urasca, sa se considere inferioare, sa fie extrem de aspre cu ele însele, toate acestea, culminând, uneori, cu tentative de sinucidere. Aceasta stare se manifesta în perioada adolescentei, sau perioada critica, când tinerii, încercând sa se regaseasca, au sansa sa se simta frustrati.

“Sunt emo si ma regasesc printre cei ca mine”

Adelina are 18 ani si multi prieteni care se îmbraca la fel ca ea. E foarte usor sa îti dai seama ca nu adolescentul cu care suntem noi obisnuiti si ca e altfel mai ales datorita stilului vestimentar. “Mie una îmi place cum sunt îmbracata chiar daca mama tipa deseori la mine ca îmi cad blugii de pe mine si sa îmi dau parul din ochi pentru ca am sa “chiorasc”, dupa cum zice ea. Tenisii mei Converse sunt purtati de catre toti prietenii mei dar am vazut si alti oameni pe strada purtându-i”, spune Adelina. Tendintele mele spre curentul emo le-am descoperit acum vreo patru ani. Atunci aveam foarte putini prieteni, iar faptul ca parintii mei erau mereu plecati ma facea sa ma simt foarte singura. Am aflat despre acest curent de pe internet si imediat mi-am dat seama ca mi se potrivesete. Primii prieteni mi i-am facut tot pe internet. Eram foarte fericita atunci sa vad ca mai sunt si altii care gândesc si simt ca mine”, povestese Adelina despre cum a ajuns ea sa îmbratiseze noua moda. “Între lumea emo si lumea voastra este o diferenta, eu sunt rupta de lumea voastra, însa, spre deosebire de alti emo va accept. Secretele mele le pastrez pentru mine iar de multe ori simt ca traiesc într-o lume numai a mea. Da sunt o melancolica”, recunoaste tânara de 18 ani. De patru ani de când e emo în viata Adelinei au aparut însa câteva schimbari.”La început plângeam tot timpul si pe chipul meu era o tristete nemarginita. Si acum sunt trista, dar nu mai consider ca am atât de multi dusmani. Nu suport însa ca lumea ne critica fara sa ne înteleaga”.
Bijuteriile fetei constau în doua piercinguri, un inel cu cap de mort, de care Adelina este foarte mândra pentru ca l-a primit cadou de la un prieten din Anglia, bratari negre si un lant cu zale mari. “Mi s-a întâmplat sa fiu întrebata daca sunt satanista, de câte ori am încercat sa ma sinucid si alte chestii de genul asta. Mie mi se par cool hainele mele largi si suvitele din ochi”. La scoala colegii o critic, spun ca vrea sa iasa în evidenta si de asta se îmbraca si se poarta asa. “Si cu profesorii am probleme. Dirigul mi-a scazut chiar nota la purtare, ca sa am de ce sa fiu trista spunea el”. Asta e lumea în care traieste Adelina si îi place acest lucru. “Acum îmi pare bine ca am prieteni care simt aceleasi lucruri ca si mie. Mergem împreuna în localuri, ascultam acelasi stil de muzica, ne îmbracam la fel, nu ne criticam între noi”. Ne întrebam poate pe unde îsi petrec timpul acesti adolescenti si ce fac când se întâlnesc. “Pai vara mergem prin parcuri si stam si ne povestim noile noastre întâmplari si cauze care ne fac sa suferim. Ne oprim adeseori în fata unor institutii mai si stam pe scari. La Teatrul National, la Universitate, iar daca e sa mergem în baruri sau în cluburi mergem întotdeauna împreuna. Ce-i drept, le alegem pe cele în care se ascula muzica rock”, povesteste Adelina. “Noi, emo kids suntem o combinatie de goth kid, rock kid si punk kid, de la fiecare dintre aceste subgenuri preluând câte ceva, din muzica, stil si atitudine."