Beyonce

Informaţii generale
Alte nume Beyoncé, B', Queen B
Data şi locul naşterii 4 septembrie 1981 (29 de ani)
Origine Houston, Texas, Texas, SUA
Gen muzical R&B, Funk, hip-hop, Soul
Ocupaţie cântăreaţă
compozitor
actriţă
dansatoare
designer de modă
Instrument(e) voce
Ani de activitate 1990-prezent
Case de discuri Columbia Records, Sony Urban Music
Website


Copilăria şi primele activităţi artistice

Knowles s-a născut în Houston, Texas, părinţii săi fiind Matthew Knowles şi Tina Beyincé Knowles. Tatăl cântăreţei este afro-american, iar mama sa, Tina, provine dintr-o familie de origine franceză.[1] Viitoarei soliste i-a fost oferit numele de familie al mamei sale, întrucât, se dorea ca acesta să nu se piardă, deoarece doar un număr restrâns de persoane de sex masculin purtau acest nume.[1] Beyoncé are şi o soră, Solange, care a devenit ulterior cântăreaţă şi actriţă.
Tânăra Knowles a fost educată la şcoala primară Sfânta Maria, din Texas, unde a început să studieze balet şi jazz. În ciuda timidităţii sale ea s-a arătat interesată de muzică şi de interpretare, începând să participe la diverse concursuri locale. După câteva momente petrecute pe scenă, artista şi-a învins temerile, realizând faptul că îşi doreşte o carieră în muzică.[2] La vârsta de şapte ani artista a participat la o competiţie muzicală pe plan local, interpretând piesa „Imagine”, a cântăreţului englez John Lennon, graţie interpretării câştigând concursul.[3][4] În toamna anului 1990, Knowles a fost înscrisă la scoala primară Parker, o instituţie cu specific muzical din Houston, unde a beneficiat de multiple reprezentaţii pe scenă, alături de corul şcolii. În scurt timp, aceasta a început să facă parte din liceul de Interpretare şi Arte Vizuale din Houston, pentru ca mai apoi să intre în rândul elevilor liceului Alief Elsik.[1][5] De asemenea, un aport important în formarea sa ca artist l-au constituit numeroasele concerte în compania corului bisericii de care aparţinea.[6]
La vârsta de opt ani, Knowles, a cunoscut-o pe LaTavia Roberson în timpul unei audiţii muzicale.[7] Acestea au făcut parte dintr-un grup muzical cu titulatura „Girl's Tyme”,[3] ulterior fiind acompaniate de Kelly Rowland. Datorită lui Knowles şi lui Rowland, formaţia a crescut în materie de popularitate, atrăgând atenţia compozitorului Arne Frager. Acesta le-a invitat în studioul de înregistrări „The Plant Recording Studios”, localizat în Carolina de Nord, în timpul sesiunii de înregistrări concentrându-se asupra lui Beyoncé, întrucât el considera că vocea şi personalitatea ei sunt potrivite pentru a propulsa grupul spre notorietate. În acest scop, Frager le-a înscris pe componentele formaţiei la spectacolul muzical Star Search,[2] una dintre cele mai cunoscute şi apreciate emisiuni descoperitoare de noi talente muzicale. Girl's Tyme a participat la acest concurs însă nu a câştigat datorită faptului că piesa aleasă a fost una nepotrivită, după cum a afirmat şi Knowles ulterior.[8]
Datorită insuccesului din concurs, tatăl artistei a decis să se ocupe personal de grup, demisionând din slujba pe care o deţinea, pentru a se ocupa de impresarierea formaţiei.[9] Imediat după acest lucru veniturile familiei Knowles s-au înjumătăţit, părinţii cântăreţei separându-se pentru un interval de timp datorită presiunii şi neînţelegerilor.[1] Ulterior, tatăl artistei a primit-o în formaţie şi pe LeToya Luckett, grupul începând să crească în materie de popularitate. În anul 1993, Girl's Tyme a semnat un contract cu casa de discuri Elektra Records, dar grupul a fost abandonat în acelaşi an fără a lansa vreun produs discografic.[1] Patru ani mai târziu, în anul 1997, Girl's Tyme a semnat un contract cu casa de producţie Columbia Records, care o impresariază pe Knowles până în prezent.[10]
[modificare]Cariera artistică

[modificare]1997 — 2002: Debutul discografic şi succesul alături de Destiny's Child
Primul pas spre notorietate a fost schimbarea numelui din „Girl's Tyme” în „Destiny's Child” şi înregistrarea piesei „Killing Time”, ce a fost folosită ulterior pe coloana sonoră a filmului Men In Black.[11][7] Un an mai târziu, pe data de 17 februarie 1998, grupul şi-a lansat primul material discografic de studio, intitulat Destiny's Child, de pe el fiind extras şlagărul „No, No, No”.[8] Atât albumul, cât şi piesa au primit câte un disc de platină în S.U.A., aceleaşi materiale fiind răsplătite şi cu trei premii Soul Train Lady of Soul. Mai târziu, formaţia a început promovarea discului The Writing's on the Wall, care a devenit cel mai cunoscut album al Destiny's Child. De pe acesta au fost lansate patru cântece, două dintre ele — „Bills, Bills, Bills” şi „Say My Name” — ocupând locul întâi în Billboard Hot 100, câştigând totodată aprecieri la nivel global. Pentru cel din urmă formaţia a fost recompensată şi cu două premii Grammy în anul 2001 la categoriile „Cea mai bună interpretare R&B a unui grup” şi „Cel cântec R&B”. Pentru vânzările obţinute, albumul a primit opt discuri de platină în ţara natală a formaţiei şi triplu disc de platină în Regatul Unit.
La sfârşitul anului 1999, LeToya Luckett şi LaTavia Roberson l-au acuzat pe impresarul lor, Matthew Knowles, de faptul că le favorizează Beyoncé şi pe Rowland.[12] Datorită acestui lucru, în videoclipul pentru cântecul „Say My Name”, ele au fost înlocuite de două cântăreţe noi — Michelle Williams şi Farrah Franklin — pe lângă Knowles şi Rowland. Ulterior, Roberson şi Luckett l-au acţionat în justiţie pe managerul lor însă au renunţat la acuzaţii după un interval de timp. La doar cinci luni, Farrah Franklin părăseşte şi ea grupul din motive personale, formaţia rămânând în formula ce l-a consacrat.[13] Cel de-al treilea album al Destiny's Child, intitulat Survivor, a fost inspirat din perioada schimbărilor de componenţă. Primul single al acestuia, „Independent Women” a devenit un succes la nivel global ocupând cea mai importantă poziţie în Billboard Hot 100 timp de unsprezece săptămâni consecutive şi a devenit prima compoziţie a formaţiei ce urcă obţine aceeaşi distincţie în Regatul Unit şi în clasamentul mondial. Şlagărele ce au urmat, „Survivor”, „Bootylicious” şi „Emotions”, au ajutat la creşterea popularităţii albumului, el comercializându-se în peste zece milioane de unităţi. În iarna anului 2001 formaţia a lansat un material de Crăciun, 8 Days of Christmas, care a primit un disc de aur în Statele Unite ale Americii şi a fost promovat prin intermediul compoziţiei omonime titlului. La câteva luni distanţă, după distribuirea discului This Is The Remix (ce include versiuni diferite ale unor înregistrări cunoscute ale Destiny's Child), proiectele de grup au fost amânate pentru un interval de timp nedefinit, fiecare componentă începându-şi propriile activităţi individuale pe plan artistic.
[modificare]2002 — 2004: Începutul carierei independente şi debutul cinematografic
Knowles şi-a făcut debutul în lumea filmului prin intermediul producţiei Carmen: A Hip Hopera, realizate de MTV în anul 2001. Ulterior, la mijlocul anului următor, artista a interpretat rolul lui Foxxy Cleopatra în filmul Austin Powers in Goldmember. Producţia a devenit un succes la nivel mondial, încasările obţinute din vizionarea acesteia fiind de aproximativ trei sute de milioane de dolari americani. De asemenea, Knowles şi-a adus contribuţia la coloana sonoră a filmului prin intermediul cântecului „Work It Out”, ce a fost extras pe disc singe şi a ocupat poziţii fruntaşe în ierarhiile din Norvegia şi Regatul Unit. La scurt timp artista a colaborat cu interpretul de muzică rap Jay-Z la compoziţia „'03 Bonnie & Clyde”. Aceasta s-a bucurat de o campanie de promovare în urma căreia s-a situat pe locul al patrulea în Billboard Hot 100.
În iunie 2003 a fost lansat primul album de studio al solistei, Dangerously in Love, el fiind precedat de promovarea discului single „Crazy in Love”. Înregistrarea s-a bucurat de succes la nivel global, fiind una dintre cele mai cunoscute piese ale sale. Compoziţia a ocupat locul întâi în principala listă americană timp de opt săptămâni consecutive şi a câştigat prima poziţie şi în clasamentele din Irlanda şi Regatul Unit. Materialul a debutat pe treapta cu numărul unu în Billboard 200 datorită celor peste 317.000 de exemplare comercializate în primele şapte zile de disponibilitate. La nivel internaţional a înregistrat un parcurs similar. Pentru a spori popularitatea discului au mai fost lansate alte trei discuri single: „Baby Boy”, „Me, Myself and I” şi „Naughty Girl”. În timp ce primul a reuşit să obţină clasări asemănătoare cu predecesorul său, cele din urmă nu s-au ridicat la nivelul celor antemenţionate, deşi au câştigat intrări în top 5 în Statele Unite Ale Americii. Albumul s-a comercializat în peste 4,2 milioane de exemplare în ţara natală a lui Knowles, primind cvadruplu disc de platină şi în aproximativ opt milioane de unităţi. Concomitent, artista a interpretat rolul lui Lilly în producţia Fighting Temptations, ce urmează povestea unui cor de muzică gospel, care a ocupat locul al treilea în S.U.A. a lui Beyoncé şi a înregistrat încasări de peste treizeci şi două de milioane de dolari.
Pentru acest album şi pentru cântecele sale artista a fost premiată cu cinci trofee Grammy în anul 2004, la categorii precum: „Cea mai bună interpretare R&B feminină”, „Cel mai bun cântec R&B” sau „Cel mai bun album de muzică R&B contemporană”. De asemenea, pentru performanţele obţinute de-a lungul promovării albumului Dangerously in Love, Knowles a primit şi un BRIT în acelaşi an, la secţiunea „Cel mai bun artist internaţional”. Cu toate acestea, solista a întâmpinat dificultăţi în încercarea de a-şi convinge casa de discuri să lanseze albumul în stadiul în care se afla la momentul prezentării. Conform informaţiilor apărute în mass-media, discul a fost pe punctul de a rămâne nepromovat, artista declarând: „în 2003 mi-am lansat primul album independent. Dar când l-am prezentat reprezentanţilor casei mele de discuri, ei mi-au spus că nu am niciun şlagăr pe album”. Knowles a susţinut şi două turnee pentru a creşte notorietatea materialului, unul ce a avut drept scop promovarea discului în Europa (Dangerously in Love), în timp ce al doilea, seria de concerte — Verizon Ladies First — a fost un grup de recitaluri susţinut de artistă, în compania interpetelor Alicia Keys, Missy Elliott şi Tamia. Un al doilea album se dorea a fi lansat — el urmând să fie constituit din compoziţii rămase din timpul imprimării discului Dangerously in Love — însă aceste planuri au fost amânate şi artista şi-a reluat colaborarea cu Destiny's Child.
[modificare]2004 — 2006: Încheierea activităţii alături de Destiny's Child
La trei ani de la stoparea activităţii de grup, Knowles s-a reunit cu Rowland şiWilliams pentru a începe înregistrările unui nou album Destiny's Child. Materialul, intitulat Destiny Fulfilled, a fost lansat în noiembrie 2004, fiind precedat de promovarea discului single „Lose My Breath”. Acesta anunţa revenirea grupului în atenţia publicului, devenind unul dintre cele mai cunoscute cântece ale formaţiei, graţie clasărilor notabile şi a vânzărilor ridicate. Materialul de provenienţă a atins locul secund în ierarhia americană Billboard 200, datorită celor 497.000 de exemplare comercializate într-o săptămână. La nivel mondial discul a întâmpinat un succes similar într-o serie de clasamente europene, ocupând poziţii de vârf în clasamentele din Elveţia, Germania sau Regatul Unit. Recenziile au fost preponderent nefavorabile, criticii blamând alegerea grupului de a include un număr prea mare de balade.
„Lose My Breath” a devenit un succes la nivel global, ocupând prima poziţie în ierarhia mondială timp de unsprezece săptămâni consecutive. În S.U.A. cântecul a câştigat locul al treilea, rămânând în primele zece trepte ale listei timp de paisprezece săptămâni. La scurt timp a urmat promovarea compoziţiei „Soldier”, cel de-al doilea single al materialului. Acesta a cunoscut un succes similar în ţara natală a grupului, unde a atins aceeaşi poziţie ca şi predecesorul său. Pentru a creşte populariatea albumului grupul a mai lansat alte două cântece, „Girl” şi „Cater 2 U”, care au obţinut poziţii notabile într-o serie de ierarhii internaţionale. Pentru cea din urmă compoziţie, formaţia a primit două nominalizări la premiile Grammy, la categoriile „Best R&B Song” (ro: „Cel mai bun cântec R&B”) şi „Best R&B Vocal Performance by a Duo Or Group” (ro: „Cea mai bună interpretare R&B a unui grup”). De asemenea, pentru a promova materialul Destiny's Child au susţinut turneul Destiny Fulfilled ... And Lovin' It, în cadrul căruia au fost susţinute aproximativ şaptezeci de concerte, critica de specialitate aclamând spectacolele şi prestaţia formaţiei. Ulterior, în timpul unui concert susţinut în Barcelona, Spania, Kelly Rowland a declarat faptul că fiecare membră a grupului îşi va continua cariera pe cont propriu. La scurt timp a fost lansat discul single „Stand Up For Love” ce anunţa promovarea unui album de tip Greatest hits, #1's. Deşi cântecul nu a reuşit să intre în niciun clasament american, materialul de provenienţă a debutat pe treapta cu numărul unu în Billboard 200, graţie celor 113.000 de exemplare comericializate într-o singură săptămână. În final, albumul a primit discul de platină în S.U.A..
[modificare]2006 — 2008: Materialul «B'Day» şi «Dreamgirls»
La finele anului 2005, artista a început să ia parte la filmările peliculei Dreamgirls, fiind nevoită să se dedice proiectului timp de jumătate de an.[14] Întrucât dorea să se ocupe integral de peliculă, Knowles a refuzat să înregistreze compoziţii pentru cel de-al doilea album de studio.[15] În paralel, în februarie 2006 a fost lansat filmul The Pink Panther, în care Knowles deţine un rol secundar. Producţia s-a bucurat de succes major la nivel global, încasările totalizând aproximativ o sută şaizeci de milioane de dolari, în ciuda recenziilor negative. Pentru coloana sonoră a producţiei artista a înregistrat două compoziţii, „A Women Like Me” şi „Check on It”, ultima fiind şi extrasă pe disc single, bucurându-se de vânzări ridicate şi clasându-se pe locul întâi în Billboard Hot 100 şi intrând în top 10 în majoritatea ierarhiilor unde a activat.
Filmul Dreamgirls a influenţat conceptul următorului material discografic de studio al artistei, B'Day, lansat în Regatul Unit pe data de 4 septembrie 2006, zi în care interpreta şi-a sărbătorit cea de-a douăzeci şi cincia aniversare. Realizarea albumului s-a întins pe o perioadă de aproximativ trei săptămâni, fiind realizat fără înştiinţarea casei de discuri Colbumbia Records. Discul a debutat pe prima poziţie a ierarhiei Billboard 200 graţie celor peste 541.000 exemplare comercializate în prima săptămână, obţinând poziţii notabile şi la nivel mondial. Primul single, „Déjà Vu”, a devenit un succes în Regatul Unit, însă a coborât repede din listele oficiale. De asemenea, videoclipul a fost criticat pentru o serie de teme de natură sexuală prezentate de material. Al treilea cântec ce a beneficiat de promovare, „Irreplaceable” a devenit cel mai de succes single al albumului, reuşind să crească vânzările acestuia. Dreamgirls a fost lansat în decembrie 2006, devenind atât un succes comercial cât şi unul în rândul criticilor de specialitate. Pentru interpretarea sa, Knowles a primit două nominalizări la Globurile de Aur şi a câştigat 12,5 milioane de dolari pentru prestaţia sa. Cântecul „Listen”, lansat pentru a promova coloana sonoră, a înregistrat clasări notabile într-o serie de ierarhii europene şi a fost numit „un clasic american”. La câteva luni distanţă, lanţurile de magazine au început distribuirea unei ediţii reeditate a materialului B'Day. Această ediţie specială include o serie de compoziţii necunoscute anterior, o serie de înregistrări în limba spaniolă şi un duet cu Shakira, „Beautiful Liar”, ce a fost utilizat pentru a promova noua versiune a discului. Piesa a devenit un succes pentru ambele artiste, ajungând pe locul 1 în treizeci şi două de ţări. Vânzările totale ale albumului se situează între 6-7 milioane de exemplare la nivel mondial, pentru acesta Knowles fiind recompensată şi cu un premiu Grammy în 2007. De asemenea, solita a intrat în istoria premiilor American Music Awards din anul 2007, când a devenit prima femeie din lume ce ridică trofeul special „Artistul Internaţional”. De asemenea, pentru a-şi promova materialui, cântăreaţa a susţinut un turneu de promovare la nivel global, realizând aproximativ o sută de spectacole, fiind lansat şi un DVD adiacent: The Beyoncé Experience Live!.
[modificare]2008 — 2010: „I Am... Sasha Fierece” şi evoluţia artistică
În 2008, Knowles a înregistrat cântecul „Just Stand Up!”, alături de alte paisprezece cântăreţe cunoscute, compoziţie ce face parte din campania „Stand Up To Cancer” şi a fost interpretată în cadrul evenimentului Fashion Rocks 2008, toate profiturile strân se în urma comercializării piesei fiind donate programului. În acelaşi an, artista a colaborat cu solistul de muzică R&B Usher şi cu Lil Wayne, la înregistrarea „Love in This Club Part II, care a activat notabil în S.U.A., apariţia artistei fiind aclamată de criticii de specialitate. Odată cu încheierea turneului mondial de promovare al albumului B'Day, artista a început o serie de înregistrări pentru un nou material discografic. Albumul, intitulat I Am... Sasha Fierce, a fost lansat în Statele Unite ale Americii pe data de 18 noiembrie 2008.[16] Produsul conţine două discuri şi a fost lansat în două versiuni, ediţia standard şi ediţia specială („de lux”). Pentru acest album solista a înregistrat aproximativ şaptezeci de cântece, dintre care a ales să includă puţin peste cincisprezece. Prin intermediul acestui material artista şi-a făcut cunoscut alter-ego-ul, Sasha Fierce. Astfel, primul disc al proiectului conţine balade interpretate de Beyoncé, în timp ce ultimul îi este acordat lui Sasha Fierce pentru a-l popula cu înregistrări ritmate. Materialul a debutat pe treapta cu numărul unu în Billboard 200, înregistrând vânzări totale de peste şase milioane de exemplare la nivel mondial.
La scurt timp de la lansarea discului artista a început promovarea filmului Cadillac Records, în care ea interpretat-o pe solista de muzică blues Etta James. Pelicula a încasat puţin peste şaisprezece milioane de dolari, în ciuda recenziilor pozitive. La începutul anului 2009 cântăreaţa a fost prezentă la ceremonia de inaugurare a noului preşedinte american, Barack Obama, unde a interpretat înregistrarea Ettei James „At Last” în timpul primului dans al acestuia cu soţia sa, Michelle Obama, în calitate de preşedinte al S.U.A. Solita Etta James s-a declarat deranjată de faptul că Beyoncé a prezentat cântecul făcut celebru de ea, declarând: „Nu o suport pe Beyoncé [...] [ea] nu avea niciun drept să-mi cânte piesa, cu ocazia acelei zile memorabile”. Ulterior, James a retractat afiirmaţile, sustinând că totul a fost o glumă. În aprilie 2009 în cinematografele din S.U.A. a început difuzarea producţiei Obsessed, un alt film în care Knowles deţine un rol principal. Acesta a înregistrat încasări de peste 28,6 milioane de dolari doar în primul sfârşit de săptămână al lansării, debutând pe locul 1 în Statele Unite ale Americii.
I Am... Sasha Fierece a primit în general recenzii pozitive din partea criticilor muzicali de specialitate,[17] fiind întâmpinat într-un mod favorabil de publicaţii precum Billboard, Entertainment Weekly sau Rolling Stone. „If I Were a Boy” şi „Single Ladies”, primele discuri single ale albumului, au fost lansate simultan pe data de 8 octombrie 2008 la posturile de radio din Statele Unite ale Americii. Cel dintâi a ocupat prima poziţie într-o serie de ierarhii europene, în timp ce al doilea a câştigat aceeaşi atenţie în Billboard Hot 100, videoclipul său inspirând o serie imitaţii şi parodii, devenind în scurt timp un fenomen cultural extins la nivel mondial. De pe album au fost promovate alte discuri single, trei obţinând performanţe notabile. Balada „Halo” şi înregistrarea „Sweet Dreams” au sporit popularitatea albumului de provenienţă prin succesul întâmpinat, în timp ce „Video Phone” a intrat în atenţia publicului datorită remixului în colaborare cu interpreta Lady GaGa. Concomitent, Knowles a colaborat cu aceeaşi solistă pentru discul său, cele două realizând piesa „Telephone”, care a devenit un nou succes pentru ambele interprete, ocupând prima poziţie într-o serie de clasamente importante, printre care şi UK Singles Chart. Pentru succesul întâmpinat de album şi cântecele sale, Knowles a fost răsplătită cu o serie de trofee la gale precum MTV Europe Music Awards, Mobo Awards, MTV Video Music Awards, la toate acestea numărându-se printre artiştii ce au ridicat cele mai multe distincţii. De asemenea, pentru Premiile Grammy desfăşurate în anul 2010 solista a primit zece nominalizări, situându-se în fruntea listei interpreţilor cu cele mai multe menţionări în categoriile afişate. În final, Knowles a ridicat un total de şase statuete, stabilind şi un record pentru cele mai multe distincţii Grammy câştigate de o femeie într-un singur an.